Romanian Shaolin

Într-o seară pe când soseam acasă, mi-a fost dat să văd "arătarea" asta în faţa blocului executând mişcări de luptă specifice shaolinilor...

Doamne, mare e grădina ta...

Când am ajuns în casă nu am putut să mă abţin să nu îl filmez.

Iată ce a ieşit:

Un pic de HDR

Un pic de HDR nu strică niciodată... de când m-am apucat să văd lumea prin ochiul unui Nikon (amtoreşte, bineînţeles) am descoperit şi tehnica HDR.
Bine, sunt încă la început, dar fotografiile aceastea au ceva aparte, iar mie îmi amintesc de locuri frumoase în care am fost.

Aşa că, să lăsăm "the pictures" să vorbească:


Budapesta - Poarta Eroilor



Budapesta - Podul lanţurilor



Budapesta - Palatul Parlamentului



Budapesta - Palatul Buda



Budapesta - Sf. Elizabeth Bridge



Braşov - Tâmpa, Biserica Neagră, Piaţa Sfatului



DN 1 spre Făgăraş



Transfăgărăşan - partea nordică



Transfăgărăşan - partea nordică



Transfăgărăşan - partea nordică



Teren Fotbal Triaj



Zona industrială - Depou locomotive



În spatele casei cu Bucegii într-o parte şi cu Piatra Craiului în cealaltă

Holiday

Un pic de holiday la sfârşitul lui octombrie...

Videoclip HD, sunet HQ... ce mai.. super tare...

Sau vorba unuia de pe Youtube: "I normally don't listen to this kind of music but this track is fucking awesome !"

Dizzee Rascal feat. Chrome - Holiday

Live Swiss

LIVE?

Da, uite aşa se cântă live...

Şi uite că elveţienii se pricep şi la altceva în afară de branză, ceasuri şi banking... :)

Moonraisers (Jaba vocal) feat. Yves Larock - Rise Up LIVE

Just kids

• 
  
• 
  

Privire inocentă, zâmbet larg, naturaleţe... asta este caracterizarea unui copil fericit şi sănătos...

Mai jos, două "caracterizari" exemplare... Mara şi Theea...

Va urma... cât de curând, va apărea şi Theodora...

Back in business... with a broken finger..

.

.

Mda, am revenit, i'm back... şi totul se datorează degetului mare de la mâna stângă care pentru o perioadă de 35 de zile stă şi suferă în tăcere, refuzând să mai ofere ajutor unui "cap de Bulinel" care nu l-a protejat la momentul potrivit.

Da, nu mi-am protejat degetul în timpul unui meci de fotbal şi acum sufăr consecinţele... 35 de zile de repaos gipsat al degetului mare al mâinii stângi, doar pentru că nu am avut ce face şi m-am aruncat la un şut puternic pe care l-am respins în ultimul moment cu vârful acelui deget de care vă tot povestesc... dar, am fost erou... am deviat acel şut puternic în bară... deci, gipsul este trofeul meu...:)

Şi tocmai când ne făcusem tricouri personalizate, aveam jambiere, mănuşi şi călcam pe urmele idolului meu Lobby "The Cat", s-a întâmplat nefericitul eveniment şi am devenit "Ză pussycat gipsat"...

Asta este..., dar iote de dragul vremurilor, ataşez o poză de când nu aveam tricouri personalizate, dar eram vrednic şi staşnic cau un stejar...

După ce am părasit sezonul competiţional, băieţii s-au dus din nou la meci, în continuare, după cum era şi normal...
Ei, după ce eu am părăsit echipa, aceasta (componenţii echipei) s-a dezlănţuit... şi-au distrus adversarii cu un scor care ţine mai mult de handbal decât de fotbal...

Iată cronica acestui meci din gura/tastele unuia care a participat la acest măcel... Cosmin "Danciu" Salegeanu:

CRONICA UNUI MECI DE VINERI:

22:58 Adunarea celor care se pregăteau să se rupă-n figuri pe teren timp de vreo 60 de minute.

Dupa ce mai trec încă vreo 10 minute de aşteptat pe margine, numai bune de facut flick-flackuri pentru intimidarea adversarilor precum şi pentru admirarea tricoului lui je ăla veritabil cu numarul 30, dar gata... ce să mai lungim vorba... meciul incepe... echipa noastră este aşezată în clasicul 2-2-2, dar care se transformă de multe ori în 1-2-3 sau de cele mai multe ori în 1-1-4.

Jocul devine anost, unul de tatonare fără a înscrie niciuna dintre echipe, doar cei de la ”The Rocks” având câteva ocazii de a deschide scorul prin ”vârful împins” Georgel (care şi de data asta a demonstrat că se poate rata din toate poziţiile), urmat de ”Guru” zis Titeasckă care a ”rupt plasa”de.... deasupra şi din lateralul portii... offff... dar, vine şi minutul 10.35 în care după un clasic un-doi cu cumnată'su Cirri, Giorgica îl sparge pe grasul din poarta celor de la "Zoofills" cu un şut plasat şi aşa se dă drumul la fiesta, la o explozie de goluri, care au venit în urma unui joc de pase, demarcări, driblinguri şi o dorinţă de joc cum de mult nu s-a mai văzut la aia de la ”The Rocks”...

Meciul continuă cu efortul celor de la Zoofills de a aduce o modificare pe tabelă şi în dreptul lor, dar... trioul format din Giorgica, Guru şi Je le dă de furcă constant apărării celor de la Zoofills... asta se pare că şi datorită faptului că a lipsit Aurel, pion principal în apărare.

După ceva timp, motoarele celor trei VEDETE încep să cedeze (mai ales a celor doi G) şi Zoofills au din ce în ce mai multe atacuri, dar acestea sunt stopate de o apărare bine organizată de Clau Cheloo (un fel de Tamaş al nostru... UPS... ăsta ţine cu steaua), iar atacurile nu au sorţi de izbândă...

Trebuie să scoatem în evidenţă şi evoluţia portarului nostru de rezervă (Clau Ţache) care a închis toate culoarele spre gol a celor care se îndreptau vădit către o ruşinoasă înfrângere.

Şi uite aşa, se scurge timpul şi în minutul 45 conduceam cu vreo 18 la 0, datorită lipsei de concentrare (a se citi "stat la pomana a lui Guru si... normal, Giorgica")

Zoofills reuşesc să înscrie în minutul 49.37, reuşind astfel să spele din RUŞINEA spre care se îndreptau odată cu trecerea timpului.

S-a mai marcat la ambele porţi, dar ce mai conta... minutele treceau repede şi Rocks a reusit să reediteze un meci care s-a desfăşurat la începutul anului trecut, când şi atunci The Rocks au reuşit să îi persifleze pe Zoofills cu un scor asemănător.

În concluzie : A fost o seara magnifică realizată de echipa încropită ad-hoc şi în jocul lor s-a văzut mai multă determinare decât de obicei... criticii punând asta în seama lipsei titularilor de drept care lipsesc pe perioadă nedeterminată din cauza accidentarilor!!

Nota: Numele reale ale echipelor au fost înlocuite cu diminutive, pentru că aceste nume corespund cu denumirea companiilor la care lucrează (au lucrat) câţiva dintre componenţii acestor echipe.

Foarte frumos povestit, n-am ce spune, cred că acestă cronică reflectă un adevăr crud... Bulinash sucks!!

În ciuda cuvintelor de bine oferite de prietenul Cosmin în concluzia lui, am decis să fiu (după ce mă voi recupera după accidentare bineînţeles), noul foto-manager al echipei The Rocks.

Astfel, mă voi ocupa îndeaproape atât de problemele tactico-disciplinare, cât li de imortalizarea reuşitelor sau nereuşitelor fotbalistice ale componenţilor echipei amintite mai sus.

Astfel, cât de curand pe Bulinash in ză haus, voi publica un foto-reportaj de la următoarele partide The Rocks vs. Zoofills... :)

Water page

Water page